Poveste de Craciun

Ca intotdeauna grabit in ziua de Craciun am mers in supermarchet sa cumpar cadouri . Si tot ca de obicei peste tot era plin de lume si mi-am propus ( pentru a cata oara ?) sa nu mai aman astfel de cumparaturi pentru ultima zi.
„O sa dureze ore intregi pana sunt gata cu cumparaturile si mai am asa de multe de facut „
Obosit , nervos si satul de stressul care nu lipseste la astfel de ocazii, ma plimbam ganditor printre rafturi. Fara sa imi dau seama am ajuns la raionul de jucarii , priveam usor surescitat preturile enorme si ma intrebam daca se merita cu adevarat sa rasfeti copii cu jucarii la astfel de preturi astronomice .Ma uit un pic in jur si privirea mi se opreste pe un copil cam de sase ani cu carlionti blozi in jurul urechiuselor , care strangea cu toata puterea lui de copil o papusa in brate .
„A cui poate fi papusa asta pe care baieteul asta mic o strange cu atata putere la pieptul lui ?“-ma intreb si ma apropii neobservat de el .
Copilul se intoarce catre o femeie batrana si o intreaba cu o voce gatuita; -Bunico , esti sigura ca nu am destui bani ca sa pot cumpara aceasta papusa ?
-Stii foarte bine ca nu avem bani pentru papusa asta dragul meu –ii raspunde cu o voce blanda bunicuta , dupa care il roaga sa o astepte pana merge sa cumpere ceva de mancare de la raionul de peste drum .Imi indrept pasii catre copil , ma apropii de el si il intreb cui apartine papusa asta pe care o tine asa de strans la piept.
-Este papusa pe care surioara mea o dorea din tot sufletul si era sigura ca tata o sa i-o faca cadou de Craciun.
Cu un ton convingator in voce ii spun ca mai mult ca sigur tatal lui o sa cumpere papusa pe care surioara lui si-o doreste asa de mult .
-Nu , tata nu poate sa duca papusa acolo unde e surioara mea acum. Trebuie neaparat sa o rog pe mama sa i-o dea cand ajunge acolo unde e ea.
Si iar ii aluneca margele de lacrimi pe obraz.
-Surioara mea a trebuit sa plece pentru totdeauna si tata mi-a spus ca si mama o sa plece cat de curand , asa ca m-am gandit sa o rog pe ea sa –i duca papusa .
Inima ameninta sa-mi stea in loc privind cum imi povestea cu seninatatea pe care doar copii o pot avea lucruri atat de triste.
-I-am spus lui tati sa o roage pe mama sa nu plece pana nu ma intorc de la magazin si acum sunt aici si nu pot sa cumpar papusa .
Isi duce manuta in buzunar si scoate o poza din care imi zambea baiatul si o fetita ca o papusica .
-Asta e surioara mea si o sa-i dau mamei si poza asta cu ea ca sa nu ma uite .O iubesc pe mami asa de mult si nu vreau sa plece , dar tati mi-a spus ca trebuie , ca sa nu se simta surioara mea asa de singura acolo unde e acum .
Si iar isi apleaca ochisorii tristi spre papusa si o mangaie incet .Grabit imi duc mana in buzunar si scot cateva hartii.
-De ce nu vrei sa numaram banii impreuna , poate ca nu ai numarat bine si ai destui bani ca sa poti cumpara papusa .
Fara sa observe am strecurat bancnotele mele printre ale lui .Normal ca acum avea destui bani ca sa o cumpere , ba chiar mai era si ceva in plus. Fericit ca poate sa o cumpere a zambit si a respirat usurat.
-Multumesc Doamne ca m-ai ajutat sa cumpar papusa .Ma priveste direct in ochi fericit si continua;“
-Stiti , aseara m-am rugat mult de tot la doamne doamne sa ma ajute sa am destui bani ca sa pot cumpara papusa si el m-a auzit si m-a ajutat. Acum am si ceva in plus ca sa pot cumpara si un trandafir galben pentru mamica .Ii plac asa de mult trandafirii galbeni …
In clipa aia tocmai se intorcea bunica asa ca m-am indepartat fara sa atrag atentia .Am facut cumparaturile , nervozitatea cu care intrasem in magazin disparuse ca prin minune , in schimb nu putea sa-mi iasa din cap micul baietel.
Acasa mi-am amintit ca citisem in ziarul local ca un sofer de camion beat s-a ciocnit in plina viteza cu un autoturism in care se afla o tanara mama cu fetita ei.
Fetita a murit la locul accidentului , iar mama a fost transportata la spital intr-o stare atat de grava incat doar aparatura medicala o mai tinea in viata .Asa ca familia a hotarat sa accepte deconectarea de la aparate si sa o lase sa-si gaseasca obstescul sfarsit deoarece nu mai exista nici o sansa sa se trezesasca din coma .M-am intrebat daca e posibil sa fie vorba despre mamica pustiului !
Cateva zile mai tarziu am citit tot in ziar ca femeia a murit .Fara sa stau pe ganduri am cumparat un buchet de trandafiri galbeni si am mers in capela unde se afla sicriul deschis in care se odihnea o tanara femeie . Iar pe pieptul ei era papusa , un trandafir galben ofilit si fotografia pe care mi-o aratase pustiul .Cu lacrimi in ochi am parasit capela .Am simtit cum ceva anume avea sa-mi schimbe pentru totdeauna viata . Iubirea adanca pe care pustiul o resimtea pentru mama si surioara lui nu o sa o pot uita niciodata .Era peste puterile mele sa pricep cum un sofer beat a putut in cateva clipe sa-i rapeasca unui copil pentru totdeauna asa ceva ….

Autor necunoscut

Acest articol a fost publicat în Umor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Poveste de Craciun

  1. NorR_ishor spune:

    Ochii mei au lacarimat citind aceasta trista poveste… am trait mereu cu ideea ca , Craciunul este vremea cand se fac daruri, vremea cand trebuie sa fii mai bun… ma intreb acum…. oare darul acelei mame si a fetitzei sale catre Dumnezeu a fost insasi viatza? Sunt trist si ochii mei lacrimeaza…….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s