Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie ( editite revizuita si actualizata )

Iubietul mieu fiu ,
Pentru ca stiu ca iubesti , massmedia de astazi , care te alimenteaza cu cele mai noi stiri si descoperiri ale stiintei ,culturii si civilizatiei din secolul 21 , as vrea sa-ti impartasesc un pic din viata mea modesta ,inceputa pe la inceputul deceniului 6 ,al secololui trecut.
Daca mi-arunc ochii prin afluenta de stiri , informatii ,recomandari , interdictii , avertizari si sfaturi cu care te alimenteaza societatea in care traiesti si din care mai fac si eu (inca ) parte, ajung usor la concluzia ca ar fi trebuit sa fiu de mult mort.
Am sa incep sa-ti povestesc, ca deja din primele zile dupa ce am vazut lumina zilei, am fost confruntat cu moartea la fiecare pas.Patuturile nostre de copii , erau vopsite cu vopsea care gemea de atata plumb si aldehida formica se scurgea din fiecare por .Sa nu-ti mai povestesc cat de otravitor era lipiciul pentru tapete si linoleu . Carioca emana gaze otravitoare de facea ceata in jurul tau ,iar gustul usor sarat al PIC-ului pentru sters petele de cerneala il mai simt si acum pe limba .
Prizele de curent nu aveau capace de protectie si nici sticlutele de medicamente nu erau asigurate , sa nu le putem desface, noi ,copii . De cutite ,foarfece si chibrituri trebuie sa recunosc ca am fost avertizati de parinti ca ne pot face rau , dar in general pana nu am constatat asta pe pielea noastra, nu ne-am invatat minte .
Cu bicicletele , patinele, cu sau fara rotile, inchipuieti ca umblam fara casti de protectie.
Desi stiam ce risc mare e sa te sui intr-o masina de ocazie , era mijlocul nostru de transport preferat .Si pentru ca tot sunt la capitolul masini , nu cred sa-mi amintesc ca tata avea centura de siguranta , ABS , airbag si alte chestii din astea, care in ziua de azi ,sunt de neconceput la o masina moderna .Stateam ,ce-i drept pe bancheta din spate ,dar mai ales in zilele de vara, ce putea fi mai frumos decat sa stai aplecat pana la buric, pe geam afara, in timpul mersului? Geam care se putea lasa pana jos , cu o manivela micuta si nu electric . Ce senzatie ,sa te bata vantul in fata si sa simti ca nici nu mai poti respira !
Apa beam direct de la furtunul de udat gradina si nu din sticle de unica folosinta . O nebunie !Mancam friptura de porc prajita in untura si paine calda scoasa de la cuptorul din curte ,unsa cu unt de un deget grosime .Ca sa ne stingem setea, beam dupa aia sirop suprasaturat de zahar, sau limonada colorata sintetic .Singura explicatie ca nu ne ingrasam , este poate faptul ca eram mult timp afara la joaca cu ceilalti copii . Desi beam limonada , uneori si cinci copii din aceeasi sticla , inchipuieti ca nu a murit nici unul !
Ore intregi mesteream la cate o lada cu rotile , din bucati de tabla ruginita si veche sau scanduri pline de aschii . Apoi, mergeam pe deal sa o probam, cum prinde viteza la vale si sa vedem ce-i mai lipseste . Dupa ce am ramat de cateva ori cu nasul prin iarba ne-am dat seama si ce lipsea la masina noastra . Franele !
Mergeam dis de dimineata la joaca si in afara de pauzele de masa , stateam afara pana nu se mai putea vedea mingea din cauza intunericului .
Nu puteam fi gasiti asa de usor ! Nu avea nimeni “mobil “ .Cand ploua , ne adunam la unul dintre noi si jucam tintar ,sah sau “popa prostul “ .Nu aveam nici Nintendo , nici Playstation, nici PC , nici 100 de canale de televiziune si nici linie audio cu dolby surround .La cinematograf, era ceva iesit din comun cand mergeam ,ocazie cu care ne imbracam de sarbatoare si nu dormeam cateva nopti inainte de nerabdare .Eram curiosi si de film ,dar mai ales de ce ne oferea jurnalul care preceda filmul. Pentru ca mereu iti oferea o surpriza si daca aveai nororcul sa-l vezi intr-o secventa pe Donald sau Micky Maus, era ca si cum ai fi castigat la loto .
Aveam prieteni si ne vizitam .Jucam cu ei fotbal pana cadeam jos de oboseala .Jucam cu ce apucam ! Cu mingi de plastic sau de carpa si daca cineva aducea vreodata , o minge de” piele adevarata”, era un fel de rege si avea dreptul sa joace mereu , indiferent cat de “antitalent “ era.
Ne cataram pe pomi, pe ziduri, pe case , ne juleam, ne taiam, ne mai rupeam cate vreun os sau ne mai zbura cate un dinte ! Ne accidentam , dar erau accidente de care eram singuri vinovati si nu i-a trecut la nimeni vreodata prin cap, sa se duca la judecator ,ca sa caute un tap ispasitor pentru propria noastra prostie . Toti aveam cate ceva ! Genunchii erau de primavara pana toamna raniti, iar gambe impodobite cu vanatai vedeai la tot pasul !Daca cadeam in urzici, sau ne intepa vreo insecta, ne ungeam cu scuipat, cu urina , sau lasam cainele vecinului sa ne linga pe locul afectat ! Nu pot sa-ti spun, ce si la ce ajuta , dar sigur e, ca ajuta !.
Ne certam , ne bateam , ne mai invineteam cate un ochi reciproc si am invatat sa suportam si sa trecem cu vederea astfel de incidente !Am inventat lupte cu buzdugane si ne-am duelat cu craci . Am mancat fructe cu viermi in ele si impotriva tuturor profetiilor, nu ne-am scos ochii cu “sabiile” si nici viermii nu ne-au perforat stomacurile !
Plecam cu bicicleta kilometri intregi ,ca sa vizitam un coleg de scoala si sa stam un pic de vorba la poarta . La scoala, eram singuri raspunzatori pentru ceea ce faceam .Consecintele le suportam noi, pentru prostiile noastre .Nici nu se punea macar problema ca parintii sa ne scoata basma curata daca intram in conflict cu legea . Ba dimpotriva ! In majoritatea cazurilor erau de partea legii, asa ca de cele mai multe ori primeam pedeapsa dubla . Poti sa-ti inchipui asa ceva ??
Generatia noastra v-a daruit cateva genii si oameni de exceptie . In ultimii 50 de ani a fost o adevarata explozie de inventii si inovatii ! Noi am cunoscut libertatea si constrangerea , reusita si infrangerea , raspunderea si consecventele!Si am invatat sa traim cu ele !
Aminteste-ti fiule, din ce ti-am scris, cum am crescut noi si vei sti ce lipseste copiilor din generatia ta .Un parinte, face bine uneori sa inchida cate un ochi, in loc sa-si izoleze copilul dintr-un spirit de grija exagerata !Parintii nostri au avut incredere in noi .Daca uneori am dat cu capul in gard , face parte din experienta noastra de viata!
“Dirept aceia ,fatu mieu ,te rog sa ma pomienesti si pre mine in sfanta ta rugaciune si nu uita pre mine , cela ce sunt oaia cea ratacita si tatal tau , ca sa se primeasca si pre mine pacatosul…”
Acest articol a fost publicat în Umor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie ( editite revizuita si actualizata )

  1. clorofila spune:

    Eu am prins acele vremuri. Au fost si lucruri bune si rele. (ma rog, in opinia fiecaruia, in parte) Atunci, poate le-am privit altfel, si ne doream sa fie si la noi ca si “dincolo”. Cred ca acuma avem ceea ce ne-am dorit. Dar, nu am realizat pretzul care il platim.Acuma, iti spun sincer ca, nu regret vremurile care le-am trait.Poate ca, afirmatia mea o sa fie putin extremista: “Noi, avem curs de supravietzuire!”Insa, sunt ferm convinsa ca, cei care apartin generatiei postdecembriste, vor avea si ei “hop-ul” lor. Sa speram ca, il vor trece cu bine.Ce frumoasa e rugaciunea unui tata catre fiu?!

  2. Intr-adevar, frumoase vremuri! Nu aveam noi acces la atatea informatii si la internet dar eram mai inventivi si mai puri sufleteste – astazi intram pe net si ne pica para malaiatza, ne intoxicam mintea cu tot felul de prostii iar ca sa vedem cat face 15 x 3(si asta e doar un exemplu de cifre „mari”) folosim calculatorul; eram ingraditi dar ne-am pastrat spiritul liber – astazi suntem cu totii liberi dar avem multe minti inguste; pe-atunci vitrinele frigorifice erau goale dar aveam sperante si teluri comune si eram uniti – astazi avem de toate dar ne simtim din ce in ce mai singuri.Oricum, sa speram ca am reusit totusi sa transmitem copiilor nostri tot ce am pastrat mai bun in noi.Vreau sa-ti mai spun ca fecior-miu, caruia greu i se lipesc ochii de-o carte pentru ca playstation-ul ii e mai la indemana, ti-a citit randurile fara sa clipeasca sau sa rasuceasca vreun alt obiect intre degete cum face de obicei, iar la urma m-a privit lung si m-a imbratisat. Meritul e doar al tau!

  3. yo_mismo spune:

    ce sa spun! doar ca imi e dor de o coada la lapte! cu sticlele lasate la 5 dimineatza! si mai imi e dor sa interzica astia circulatia masinilor iarna cum da prima zapada! benzina sa fie pe cartela, sa se circule o sapt cei cu nr cu sotz , o sapt cei cu nr fara sotz! si mai stii de ce imi e dor? de desenele animate cu Mihaela ursule! era faina tipa! ce fizic , ce picioare! mamaaaaaaaa. si uite asa cu dorintele mele am reusii sa scapam si de incalzirea globala , copiii ar uita de playstation si de calc si toate ar devenii mai…….lumesti si mai normale cred…… in schimb nu imi e dor de alimentarile goale si cofetariile pline doar cu creveti vietnamezi! de asta nu imi e dor! si nici de nea nicu nu imi este!

  4. Sandu spune:

    Am recitit articolul asta a doua oara aici si mai demult in alt loc. Am pierdut repede zambetul amuzat, apoi pe cel condescent si la sfarsit te-am luat in serios. Cred ca am sa-i las si eu copilului meu cateva invataturi, indiferent ca le va respecta, sau ca nici macar nu le va citi vreodata. Ca sa-i maresc sansele de a fi citit, am sa sigilez mesajul intr-un recipient virtual si am sa-l arunc in singurul loc unde si stranepotii mei v-or mai avea sansa sa citesca ceva – pe internet!Doamne, oare eu, cand am cumparat ultima carte?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s