Panta Rhei

 

Panta rhei…… totul curge! Si ma poarta spre tine, ca un val inspumat catre tarmul lui. Ne cunoasteam deja, inainte sa ne fi intalnit si abia clipa cand privirile noastre se intalnesc , ne face sa constientizam aceasta parabola ca pe o realitate. Soarele de primavara te invaluie cu razele lui ca o mantie, obrajii au culoarea rasaritului , iar lungul tau mars prin frigul iernii catre mine ti-a impodobit parul cu mici cristale de gheata. Esti tacuta, iar pe fata ti-a inflorit un zambet poznas. Stralucesti de-a dreptul si in ochi ti se poate citi nevinovatia si linistea interioara . Nici cea mai mica urma de umbra, pe sufeltul tau … esti de-a dreptul fericita si fericirea ti se oglindeste pe fata. Mi-as fi dorit sa te sarut in clipa aia ….
                                                                  ****
-Esti scriitor, asa ?
Fara sa fi remarcat pasii ei,  se aseaza langa mine in nisip. Ma priveste cu o pereche de ochi negri si blanzi, parul la fel de negru zburlit de briza marii si o gurita mica arcuita intr-un zambet cald .
-Poftim?!
-Te urmaresc de cateva zile… Se uita la mare in timp ce vorbeste cu mine, ca si cum asta ar face in fiecare zi si ar fi cel mai natural lucru de pe pamant . “De o saptamana vii in fiecare zi aici,  te asezi in nisip, privesti ore intregi marea si uneori mai faci insemnari in carnetelul din mana ta. Scriitorii fac asa ceva.. sau nu? „
Nu ma pot abtine sa nu zambesc.  „ E doar un jurnal, nimic mai mult.“
Isi intoarce capul spre mine si arunca o privire fugara pe copertile uzate, unde se putea citi motto-ul „panta rhei „
-„Panta rhei „… ce inseamna asta?
-E din limba greaca -ma aud vorbind – si ii este atribuit lui Heraklit, iar ceva mai tarziu a inceput sa fie vehiculat ca aforism.Totul curge, inseamna..lumea intreaga e intr-o continua schimbare. Pentru asta nu traversam niciodata acelasi rau, nimic nu e pentru o vesnicie …
Isi aduna picioarele si-si sprijina barbia pe genunchi. Privirea ii devine ganditoare.
-Pai, daca ne gandim adanc, nu cred ca e chiar asa. Uite, eu cred ca fiecare moment este vesnic ….
-Cum asa??
-Ma gandesc ca asa cum interpretam noi, fiecare moment este infinit de mic. Dar pentru ca nu stim exact ce inseamna  „ mic „  si ce dimensiune are de fapt, un moment poate sa fie si infinit de mare. Fiecare moment cu eternitatea lui.
Ma face sa zambesc din nou.
-Aha, sa inteleg ca eu sunt un scriitor si tu un filozof.
-Eu sunt Ana! Imi intinde mana, cu un gest natural. Imi retine mana mea intr-a ei, exact un moment mai mult decat ar fi fost normal si ma priveste fix. Imi lasa impresia ca vrea sa-mi faca cu ochiul.
-Eu sunt Stefan. Nu s-ar putea spune ca esti o timida.
-Nu, nu sunt, spre deosebire de tine….
-Timid…. cum ai ajuns la concluzia asta?
-Cum spuneam, de o saptamana te urmaresc si singura de care te-ai apropiat pana acum a fost doar marea.
Ochii mi se indreapta aproape fara voia  mea spre talazurile care loveau tarmul. “Marea e rabdatoare, poate sa suporte orice gand „.
-Si tu nu?
Ma face sa zambesc iar. “Arata-mi un om care nu a avut macar un gand care sa-l faca sa sufere si eu o sa-ti arat un om care nu a trait de fapt„
-Tu vorbesti in orice caz ca un scriitor. Ana isi strange buzele ganditoare, dupa care ma intreba senin; “tu cat de lung ai trait?“
Trag aer adanc in piept, iar privirea si gandurile matura plaja, valurile si imensitatea marii . “O fericire „ de lung“ am trait …. si din pacate o durere prea mult …“
                                                                     ***
„Te rog, nu-mi suci capul!“
„De ce nu?“
„Pentru ca ai putea sa ai succes.“
„Si ar fi asa de rau??“
„O sa-ti fac  rau… mi se intampla asta de fiecare data ..“
„Pai .. atunci iti propun sa folosim din plin timpul pana o sa vina clipa aia …sau??“
„Eu vorbesc serios, ma cunosc foarte bine.  Mai devreme sau mai tarziu o sa-ti frang inima “
„Nu –ti fa griji,  au facut-o deja altele  inaintea ta „
„Sa nu-mi reprosezi  cel putin ca nu te-am avertizat ..nu o sa raman mai mult de o zi in viata ta “
                                                                       ***
Ana, pare chiar interesata de mine. Daca as fi stiut mai devreme cat de simplu e totul! Trebuie sa fii doar un pic mai izolat si mai tacut … totul e doar un joc. Nu trebuie decat sa participi la jocul asta. Acum stam la cafeneaua de pe plaja pe scaune de paie si bem capuccino. Ma priveste ciudat iar eu remarc ca e chiar draguta. Inteligenta , sensibila , necomplicata ,radiaza de incredere in sine  fara sa fie insa nici macar o clipa aroganta. E unul din cei mai naturali oameni pe care l-am intalnit vreodata. Cel putin asta e impresia pe care mi-a lasat-o , dupa patru ore de discutiii pe diverse teme la cafeneaua de pe plaja. Ma priveste si isi inclina capul pe umar. Un gest cunoscut care imi provoaca amintiri dureroase.
-Ceva anume iti chinuie sufletul ….  ma provoaca ea pe un teren alunecos.
-Afirmatia asta, cred ca se potriveste oricarei persoane de pe pamant….
-E posibil, dar la tine se pare ca e ceva iesit din comun!
-Nu e nimic deosebit, -ii ocolesc privirea cercetatoare cand ii raspund  –doar o inima sfaramata.
-Asta tine din pacate de viata, imi spune si un zambet cald ii infloreste pe buze.
-De viata …, -las o tacere lunga intre noi si evit sa o privesc, ma tem sa nu-mi citeasca in ochi ce se petrece in sufletul meu, de parca ar juca vreun rol…-uneori visam la o viata si alteori viata viseaza altceva pentru noi!
Ma mangaie fin cu degetele pe mana.
-Visul este doar ceva asa de frumos…
-Mda, uneori poate deveni un cosmar ..
                                                                       ***
…Pielea ta. Fierbinte ca o ploaie de vara. Te mangai , te tin strans in brate si iti cercetez fiecare fibra a trupului. Imi asez toata iubirea si toate sentimentele in varful degetelor ca sa-ti pot transmite prin ele tot ceea ce, sufletul meu nu iti poate transmite verbal. Este tot ceea ce iti mai pot da si tu tremuri sub mangaierile mele, iar respiratia ta fierbinte imi infioara pielea. Restul e fara cuvinte si fara respiratie. Ma primesti adanc in tine, ma intampini cu tine, iar restul vine de la sine …uneori salbatic,  alteori tandru …Fiecare atingere, fiecare miscare, e un drum necunoscut. Iti simt uimirea, placerea, deznadejdea si pasiunea in fiecare miscare a coapselor  care se arcuiesc pentru a se uni cu trupul meu. Ma invalui cu privirea ta, ochii nostri se intalnesc si se inlantuie parca .. candva nu ne mai simtitm trupurile .. doar privirea ramane …Ne contopim sufletele si trupurile, pentru ca ziua si noaptea asta  sau momentul asta in timp, trebuie sa ne ajunga pentru toata viata.
Candva suntem epuizati. Am ramas imbratisati, iar capul tau se odihneste pe pieptul meu.  Simt cum incepi sa plangi si lacrimile tale mi se preling ca o ploaie amara pe piept. Plangi pentru toate dorintele pe care nu ti le poti indeplini, pentru fericirea pe care ti-e data sa o traiesti, doar in clipele astea si pentru viata ta obisnuita in care va trebui sa te intorci in cateva ore. Acolo unde nu mai exista noi si unde iubirea mea nu te mai poate ajunge. Desi esti asa de aproape de mine, ma privesti trista. Degetele tale imi mangaie buzele si trupul tau e peste tot, ca sa poata primi in scurtul timp care ne-a mai ramas, mangaierea trupului meu. Imi soptesti „ te iubesc„
Eu tac si te privesc doar. Stii ca te iubesc, ti-am spus de atatea ori si in ultimele ore te-am lasat sa simti asta cu fiecare fibra a trupului meu. Stiu ca traim amandoi intr-un fel de timp imprumutat. Sau mai bine spus furat dintr-o alta viata, unde totul este diferit, unde nu ne sunt asezate asa de multe pietre in cale si drumul nu e presarat cu cioburi din sufletele noastre.   “In alta viata“- si iarasi simt cum o lacrima de-a ta imi arde pieptul- “in alta viata te-as iubi si maine „ imi soptesti -… ”dar pentru ca asta nu e posibil, o sa plec azi din casa ta, din viata si din gandurile tale. Stiu ca o sa simt tot restul vietii imbratisarea ta care nu m-ar lasa sa plec“.
Stai in fata mea,  invaluita in mantia neagra in care te ascunzi de lume. O vad pe fetita mica din povestirile tale, care a trebuit sa fuga de rautatea lumii si sa indure durere si singuratate. Vad fetita devenita femeia din fata mea, minunata pentru ochii mei si cu un suflet pe care nu pot decat sa-l iubesc, indiferent cat e de zdrobit si imprastiat. Numai ca la tine  frica e mereu prezenta. Umbra care-ti invaluie sufletul  iti dicteaza hotararile dupa bunul ei plac.
                                                                   ***
Nu e cea mai frumoasa camera de hotel, dar nu are o importanta asa de mare. Ana deschide usa de la balcon. “Imi place sa aud marea „  imi spune, dupa care ma priveste ciudat. Intre timp cunosc felul asta de privire, stiu ce promisiuni ascunde. O privesc la randul meu atent, aproape cu admiratie si „Eu-l „ din mine ma intreaba din obisnuinta; “esti indragostit , iti place de ea?“ Constat cu oarecare dezamagire, ca nu are nici un fel de importanta raspunsul la intrebarea asta.  Amandoi stim ce o sa urmeze. Ne sarutam, dupa care urmeaza obisnuitele imbratisari, mangaieri … Nu ne repezim unul catre celalalt, iar dezbracarea e la fel de lipsita de romantism … fermoarele nu se rup, nu zboara hainele de pe noi si sosetele nu raman agatate de lampa de pe tavan. O privesc in ochi. Privirea ei e calda, plina de asteptari. Ii place de mine. Imi las capul in jos ca sa-i evit privirea si sa-mi pot mangaia buzele cu degetul ..
                                                                

                                                                    ***

Profetia care se indeplineste … care nu suporta modificari. Vezi cum se distruge totul, inainte de a incepe cu adevarat. Amandoi prizonierii unor sentimente, care sunt mult prea mari pentru un singur“ acum“. Si unde un „maine „ nu ne este permis. Te descatusezi de ele  asa pur si simplu , pentru ca altfel simti ca te sufoci. Asa ca ai facut, ce stiai sigur ca ma va rani de moarte. Ca sa fii sigura, ca o sa incetez sa te iubesc si ca povara dragostei mele o sa dispara de pe umerii tai, sa te simti iar libera. Asta ti-a dictat umbra care-ti conduce sufletul si care nu te lasa sa vezi ca sunt si alte feluri de libertate. Nu vroiam sa te posed, doar sa te iubesc.  Sa te las sa simti asta cu trupul si cu sufletul tau. As fi vrut sa fiu un suflet, ca sa –l pot inlocui pe al tau. Din pacate sunt si eu doar un biet om. Aproape ca-ti pot vedea umbra care-ti intuneca sufletul. E nemiloasa cu tine. A sesizat iubirea care te inconjoara si si-a intins ghearele nemiloase ca sa o ucida in fasa. Te-a azvarlit in patul unui strain in care tu credeai ca o sa poti uita de tine. Se hraneste cu frica si cu sangele ranilor tale, nu te lasa sa iubesti si sa fii iubita „pentru totdeauna „ . Nici macar un  „maine „ nu-ti ofera! Doar un  „ azi „  in care nu poti face altceva  decat sa evadezi pe timp limitat din chinul care te apasa.
Nici unul din noi nu a spus „ramai cu bine „
                                                                 ***

Ana s-a imbracat la repezeala .Cat timp am ramas cu privirea pierduta in fata usii de la balcon?  Privirea imi aluneca pe masa unde sta jurnalul meu deschis.

“Intr-o alta viata, te-as iubi si maine „. Am scris eu asta?  Chiar e o amintire , sau doar un simplu  vis ? De ce seamana dintr-o data Ana asa de mult cu tine ? Sta in fata mea ,isi inclina capul la fel ca tine si ma intreaba aproape incurcata,  „ne mai vedem?“
Nu raspund, nu pot sa raspund la intrebarea asta, sunt prizonierul irealitatii momentului. Privirea mea probabil ca e trista sau amuzata, sau poate si una si alta  pentru ca Ana imi zambeste.
-Inteleg, imi spune , dupa care se intoarce si pleaca.
Nici unul dintre noi nu a spus  „ ramai cu bine „ .
Ma uit pe noptiera si vad un numar de telefon pe care mi l-a lasat scris la repezeala pe o coala de scrisoare cu antetul hotelului. Inchid ochii si rememorez clipele. Nu, privirea ei  nu e cea pe care o caut. O sa caut mult si cine stie daca o sa o gasesc .. poate ca niciodata …Iau coala de hartie in mana, o privesc cateva clipe dupa care o rup .
Totul curge. Si fiecare moment dureaza o eternitate …
Afara cerul s-a intunecat si stropi mari de ploaie imi uda balconul. Un timp stau in fata usii deschise si ascult sunetul furtunii dezlantuite. Fac cativa pasi si ies gol in balcon. Ploaia imi biciuie fata si-mi spala lacrimile. Timpul e nemilos, nu sta o clipa locului si nu te lasa sa pastrezi nimic. Iar noptile devin din ce in ce mai intunecate, de umbrele celor care de mult au disparut din viata ta…
Panta rhei-totul curge…si ma ia si pe mine cu el. Si nici macar timpul nu poate spune, unde ma va duce….

Publicat în Lumea in care traim | 1 comentariu

Femeie cu adevarat fierbinte

PUBLISHED by catsmob.com

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Caine misogin

Caine misogin

Observati cainele in doua ipostaze , e acelasi caine

Imagine | Publicat pe de | 3 comentarii

Reguli pentru o familie sanatoasa

26192259_full,r,470x470Reguli de convietuire pentru ca amandoi sotii sa“ se simta bine „(care trebuiesc bineinteles sa fie luate in serios )
Femeia e supusa barbatului. Asa a fost mereu si asa o sa ramana cat o sa existe lumea. Femeia nu are inteligenta barbatului , de unde si predestinarea ei in muncile gospodaresti , mai ales in bucatatarie. Nu degeaba cuvantul „dama „ este deviat din „demon „ in limbaj uzual „dracul gol“ Pentru a se evita chelia la barbati , mancarea trebuie sa fie gustoasa. Este bine stiut ca barbatii au chelie pentru ca isi smulg parul din cap cand gusta ce li se pune pe masa.
Femeia este datoare sa citeasca din privire dorintele sotului. El este obosit , in timp ce ea s-a odihnit toata ziua ,curatenia ingrijirea copiilor si gatitul incadrand-u-se la la hobby si activitati relaxante in timpul liber.
Cand si unde se desfasoara datoriile casniciei , hotaraste sotul pentru ca femeia este si asa dornica oricand. La astfel de activitati;
Lumina trebuie neaparat stinsa.
Din motive morale si de buna crestere se va evita orice gen de sunete onomatopeice in pat.
Placerea si executia actului apartine cu desavarsire barbatului. Sotia e datoare sa stea doar intinsa pe spate si sa pastreze tacere .
Se va evita pe cat posibil aiurelile ( saruturi , mangaieri )
Daca intra copilul pe neasteptate in dormitor , se intrerupe imediat orice activitate si se simuleaza dormitul. In definitiv copii pot avea traume psihice daca observa ca parintii chiar se iubesc. Copii trebuie sa urmareasca mai bine filme horor sau de razboi , ii ajuta mult mai mult in dezvoltarea lor spirituala.
In general copulatia este destinata doar procreerii si de aceea se va urmari ca astfel de activitati sa fie programate doar in zilele cand femeia e apta pentru asa ceva. In restul timpului se renunta la asemena vicii murdare.

Aparitia in societate .
1.Inainte de nunta
Inainte de nunta se va folosi cat de des posibil cuvandul „iubire „ Este chiar indicat sa se raspandeasca zvonul ca e vorba de o casatorie din dragoste. Chiar daca nimeni nu intelege exact cum vine chestia asta , lasa inca o impresie favorabila .
In cazul in care viitoarea mireasa arata ca un parizer, e mai bine sa renuntati la zvonul asta pentru ca va pierdeti credibilitatea in societate .
Viitorul mire trebuie sa simuleze ca e indragostit pana peste urechi. Dupa nunta nu mai e cazul de astfel de simulari. La mangaieri sau saruturi se va renunta insa in public , deoarece in ochii concetatenilor cu un inalt statut moral dovezile de dragoste dintre doi oameni e consderat ca fiind un pacat capital .
In perioada de logodna , candidatii la casatorie vor dormi in paturi separate. Exprima in primul rand inaltul moral al societatii in care traim si in al doilea rand este un exercitiu util pentru adevarata viata de famile.

2.In timpul cununiei
In timpul ceremoniei de la biserica, mirii vor evita schimburi de priviri languroase si vor asculta atenti cuvintele preotului. La intervale regulate se va misca capul in semn de aprobare si intelegere. La intrebarea finala , daca amandoi sunt pregatiti sa isi lege viata la bine si la rau pana cand moartea ii va desparti , se va evita accesele de sinceritate si se va raspunde cu un convingator „Da“ .
Atentie ! Incalecarea discreta a degetelor sau raspunsuri de genul „ sa ma mai gandesc „ dovedeste poate cinstea si onestitatea respectivului/respectivei, dar provoaca in cele mai multe cazuri dezaprobare in ochii celor prezenti. Obiceiul traditional al miresei de a calca in timpul ceremoniei mirele pe pantof e insa recomandat. Nu are efectul scontat de mireasa , in schimb semnalizeaza burlacilor prezenti adevarata fata a casniciei –nevasta te calca de la inceput pe bataturi.
Dupa incheirea ceremoniei , mirele este cel care saruta mireasa si nu invers. Doua secunde e mai mult decat necesar ca sa semnalizezi dragostea care te leaga de partenera si asta e ceea ce conteaza cu adevarat. Saruturile mai lungi de doua secunde ar putea provoca printre oaspetii prezenti banuiala ca cei doi miri chiar se iubesc si asta ar fi chiar neplacut.

Dupa ceremonie .
Imediat ce s-a incheiat oficierea casatoriei, oaspetii vor fi condusi la restaurant unde li se va pune la dispozitie cat mai multa mancare si bautura. In definitiv, pierderea de timp plictisitoare de la primarie si biserica , trebuie cumva compensata. Ceata de nuntasi se impart in doua categorii : oaspeti care vin doar pentru mancare si bautura si oaspeti care vin pentru ca mirii chiar le sunt simpatici si vor sa fie alaturi de ei. Numarul celor din ultima categorie , tinde in conformitate cu experienta seculara spre zero.
Incepand din acest moment , mirii nu mai sunt obligati sa se sarute si pot incepe deja sa planuiaca aventuri extraconjugale si sa-si vorbeasca de rau partenerul in cercurile de rude si prieteni. Chestia asta este de o importanta vitala, altfel poti lasa impresia ca ai cazut victima unei casatorii fericite si e bine stiut ca astfel de familii sunt marginalizate de societate.
Mireasa poate sa intrerupa imediat cura de slabire , pentru ca vremurile cand era necesar sa impresioneze barbatii sunt deja apuse. Certurile in familie vor sfarsi ca prin farmec atunci cand un musafir suna la usa si se vor transforma intr-o atmosfera de dragoste si armonie .Abia dupe ce usa se inchide in spatele vizitatorului se transforma iar in catastrofa.

Cresterea copiilor.
Ingrijirea si cresterea bebelusilor este sarcina exclusiva a femeii. Cei doi neuroni pe care ii poseda sotia sunt la acealsi nivel cu intelectul unui copil , asa ca este cea mai indicata sa se ocupe de cresterea si ingrijirea lui. Primul cuvant pe care un copil e dator sa il invete e „ mama „ In familiile unde educatia nu e asa de autoritara se inlocuieste cuvantul „mama „ cu „ batrana „ Educatia antiautoritara e chiar indicata cand parintii vor sa fie deranjati la orice ora din noapte in dormitor si sa savureze sentimentul unui „ coitus intreruptus „.
Infasatul copilului este exclusiv atributia sotiei. Este singura metoda de a sesiza asemanarea dintre continutul unui scutec schimbat si partenerul ei de viata.
Hranitul copilului este deasemeni atributia sotiei , pentru ca la masa sotul este ocupat cu lectura ziarului „ Sport „.
Sa-l invete sa vorbeasca ar fi in mod normal atribuita tatalui, pe motivul inaltelor lui calitati intelectuale. Dar pentru ca intreaga lui capacitate este epuizata in meseriile complicate pe care le practica (hamal , tractorist , cosas )ramane tot in responsabilitatea mamei .

Relatii extraconjugale .
Inainte de a te hotara sa ai o relatie conjugala trebuie sa ai convingerea ca sotia nu este de acord , altfel nu mai are nici un farmec.
Nu este recomandat insa sa iti inseli sotia cu frizerite/coafeze , casiere de supermarchet sau politiste de la dirijarea circulatiei la locul acestora de munca.
Dupa ce ti-ai inselat sotia este foarte important sa lasi urme vizibile (urme de ruj pe obraz,de fard pe camasa , scrisorele de amor in buzunar ) Este cea mai mare bucurie pe care i-o poti face cand descopera asa ceva in buzunarele tale si o schimbare binevenita in plictiseala zilnica de care sufera vecinul de casa/apartament.Ce poate fi mai interesant decat urmarirea unei rafuieli conjugale in curte sau pe casa scarilor ?

Publicat în Umor | Lasă un comentariu

Feminismul

!cid_1_2054447628@web63201_mail_re1_yahoo

Mi-am aruncat ochii zilele trecute prin cateva reviste de „mamzele „  si m-am adapat la adanca lor intelepciune care tasneste din fiecare pagina. Dupa ce am frunzarit cateva articole despre „ cum sa-l duci pe vitel  in fata altarului in 3 pasi simpli, sau cum sa ai orgasm in 4 minute, am ajuns si la un subiect mult mai elaborat si interesant: Emanciparea femeilor. Asa ca  mi-am spus: “Ia sa luam noi un pic sub lupa emanciparea asta ..“

Dragele mele, aveti dreptate si sunt 100% de partea voastra, doar ca probabil ca nu v-ati intrebat ce va aduce de fapt toata revolta asta? Sa  ratacim un pic prin cenusa istoriei si sa vedem cum a inceput toata povestea asta si unde ati ajuns.

Pe la inceputul secolului trecut am trecut prin  primul razboi mondial din 1914 , apoi  al doilea in 1938 dupa care a inceput munca de refacere a tarii, munca pe care trebuie sa recunoastem ca a apasat  mai mult pe umerii  femeilor. Majoritatea barbatilor si-au dat obstescul sfarsit in razboi sau erau inca prizonieri in lagarele de concentrare. Incet incet, situatia s-a normalizat, generatia tanara a venit din urma, s-au redeschis scolile, unde trebuie sa amintesc ca fetele din pacate nu prea  aveau ce cauta. Daca o fata din acea vreme isi manifesta dorinta sa se aleaga cu vreo diploma, era imediat pusa la punct. “Ce dracu ai tu nevoie de diploma, invata sa-ti misti curul si soldurile si se gaseste imediat cineva care sa te ia de nevasta. O sa-i faci copii, el o sa-ti poarte de grija si tu te ingrijesti de gospodarie! “

Barbatul era prin urmare dator  sa aiba grija de partea finaciara a familiei iar femeia de copii si gospodarie, cam asta era rolul clasic, rol care inca se mai pastreaza izolat si in ziua de azi. Prin anii ´6o a intervenit prima deschidere spre drumul victorios pe care avea sa apuce ulterior femeile. Scolile erau  gratuite, asa ca diferite fete au inceput sa mearga la scoala sa obtina diplome si sa invete meseriile pe care pana atunci le practicau doar barbatii. Rolul bine stabilit pana atunci, a inceput sa devieze  un pic. Pregatirea dobandita  in scoli le-a deschis alte drumuri concomitent cu crestereea substantiala a increderii in sine. Inainte totul se rezuma la gospodarie sot si copii, acum a devenit mai importanta cariera.

Care a fost piatra de temelie a emanciparii si cand a avut exact loc, nu se stie ..Eu imi  imaginez scena cam  asa. Cateva femei s-au strans la o barfa si la o palavra si cum se intampla de obicei la astfel de adunari, cand  femeile se trezesc vorbind  fara  noima, au ajuns la concluzia ca  timpul e copt pentru o revolutie sexuala. Care revolutie  urma sa aiba ca parola: “Cea care se culca de trei ori la rand  cu acelasi barbat, va fi declarata curva profesionista si  trimisa sa lucreze in bordel „ Dupa inca o perioada de   timp, alta femeie care a visat ca  noaptea  in timp ce dormea a fost violata de duhul intelepciunii, a luat cuvantul  la o astfel de adunare, unde ca sa se faca ascultata  si vazuta de toata lumea  s-a cocotat  pe masa. In paranteza fiind spus, cocotarea asta pe masa e o ramasita de la gainile din care au evoluat, care dupa cum bine stim  nu pot sa cotcodaceasca daca nu se suie pe o gramada de lemne. Si le-a spus raspicat, ca revolutia sexuala e doar un tel marginas si ca adevaratul ideal  pentru care merita sa lupti  e egalitatea in drepturi cu barbatii. Abia dupa aceasta memorabila si istorica cuvantare, s-au dezlantuit cu adevarat. Au facut demonstratii, greve, au luptat si tinut cuvantari care mai de care mai insufletite ca sa transforme proiectul intr-o realitate .

Noi  barbatii, dupa  ce v-am lasat sa va perpeliti pe toate partile ( parintii care citesc aceste randuri cunosc metoda de la copii .. cand un copil tabara pe capul tau ca vrea neaparat ceva , intai il lasi sa  boceasca, sa fiarba  un pic si abia dupa ce s-a mai linistit ii faci poate hatarul …) ne-am facut ca plecam urechea la doleantele voastre .

Sa aruncam un pic   ochii si sa  vedem cu ce ne-am ales noi barbatii din toata tevatura asta ! Inainte de revolutia amintita, aveati drept indatoriri  doar gospodaria si cresterea copillor, in timp ce barbatii munceau din zori pana in noapte plus ore suplimentare, ca sa isi poate permite sa va cumpere din cand in cand  zorzoane  sau ma rog, ceva  de atarnat la gat cand mergeati sambata  la hora in sat. Datorita muncii grele,  pe la 50 de ani dadeam un  ort la taica popa  si ne pricopseam  cu o trimitere definitiva la trei metri sub glie in timp ce voi deveneati vaduvele vesele care  cheltuiau pensia noastra in aventuri cu  vreun  latino-lover.

Cum spuneam, pe la inceputul anilor `60 am reusit sa va pacalim dupa toate regulile artei. Datorita pregatirii voastre profesionale, aveam din ce in ce mai putine  de facut ,pentru ca voi ati invadat piata  de munca .Veniturile provenite din orele suplimentare s-au dus pe apa sambetei, in schimb bugetul familiei s-a imbogatit cu veniturile castigate de voi .Am inceput sa avem din ce in ce mai mult timp pentru noi si pentru revolutia sexuala initiata tot de voi .In anii ´70  ati reusit  cu adevarat , noi aveam din ce in ce mai putine indatoriri si  in acelasi timp va lasam  sa va scaldati  in laurii victoriei.

Rezumat :

Inainte ,aveati doar grija copiilor , sotului si gospodariei

Noi doar munca

Mai tarziu, dupa  revolutia sexuala – aveati , amant, copii ,sot , gospodarie.

 Noi ceva mai putina munca si ceva mai multa  distractie.

 Ceva mai tarziu , dupa victoria feminismului

Voi – amant , sot , copii , gospodarie ,  loc de munca.

 Noi din ce in ce mai multa distractie.

Deja ma bucur ce ne asteapta in viitor .. pe voi , amant, copii . sot , loc de munca,  ore suplimentare, salarii mai mari decat noi.

 Noi doar distractie .

                   CINE E CASTIGATORUL?

Vasele le spala masina , aspiratul si curatenia in casa o face  femeia  de servici platita din salariul vostru , pentru ca voi nu mai aveti timp de asa ceva .Durata voastra de viata o sa scada simtitor din cauza muncii intensive iar noi o sa cheltuim pensia si asigurarea voastra de viata , cu fetite dulci si focoase de origine  latina .Si daca pentru toate astea  suntem obligati  sa ne asezam pe buda cand ne pisam si sa lasam capacul  la wc jos dupa .. o sa ne sacrificam sau si mai simplu ne pisam in chiuveta .Nu  stiu cum vi se pare voua toata tevatura asta , dar  eu o resimt ca pe o ironie a soartei. Ati reusit intr-adevar sa obtineti pe langa un sot si copii , un loc de munca ( deci mai mult stress si raspundere ) in schimb aveti dreptul sa va spuneti parerea ( chiar credeti ca va asculta cineva ? )

Inainte , chiar daca barbatul avea o iubita , trebuia sa inghititi si sa nu va plangeti  de asta .. era ceva normal .

Pai , in situatia actuala nu prea s-a schimbat nimic .Si azi au barbatii iubite , fara sa neglijam faptul ca in fiecare oras gasesti fel de fel de cluburi unde damele ne ofera servicii variate .Singura diferenta e ca in ziua de azi  sotia nu mai e obligata sa tolereze asta .Si ? Avocatii trebuie sa traiasca si ei .

Se afirma ca e „normal“  ca femeile sa nu  tolereze astfel de situatii .Normal , e ceea ce noi oamenii consideram ca ar fi normal .Si inainte de feminism , faptul ca   aveati doar indatoriri si nici un drept era considerat normal

Notă | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Primita pe mail

De ce devenise Adrian Paunescu, incomod. 

MARŞ  DE  ADIO (COLEGILOR  MEI  MÂRLAMENTARI).

 La muncă , derbedei , că trece anul

şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.        

Făceaţi pe democraţii cei cucernici,  

P…. mamii voastre de nemernici.        

Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine

şi-apoi convingeţi-vă că e bine.            

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul

şi i-aţi distrus averile şi steagul.        

S-ajungem colonia de ocară

care-şi  va cere scuze în maghiară.        

Şi , prin complicităţi cu demoni aprigi,

aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.        

Şi, prin vânzări de ţară infernale,

aţi omorât cu voia animale.      

La greul greu care mereu ne-ncearcă,

răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.        

Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu

întoarceţi România-n Evul Mediu.        

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,

v-aş desena cu acul, să vă sperii.        

Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,

ci credite din călimări străine.        

Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina

şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.        

Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul

s-au compromis negustorind Ardealul.        

De unde sunteţi, mă, din ce găoace,

cum v-au putut părinţii voştri face?        

Ce condimente le-au picat în sp…… 

de e trădarea voastră-atât de fermă?        

Aţi pus nenorocita voastră labă

pe-această tristă ţară Basarabă.        

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul

s-o faceţi curva voastră de serviciu.        

Mimaţi respectul pentru cele sfinte,

dar vindeţi şi pământuri şi morminte.        

Aţi inventat examene severe,

supunere poporului spre-a-i cere.        

Şi toată zbaterea a fost degeaba

că-n nas mai marii v-au închis taraba.        

Minciuna voastră v-a adus pe scenă,

actori într-o politică obscenă.        

Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,

ia cereţi-vă puţintel, afară.        

Decât să vă trimită ţara noastră,

mai bine mergeţi voi în mama voastră.        

Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,

şi nu albanizaţi această ţară .        

Băgaţi viteză, că vă trece anul

şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.        

Şi ce vă pot eu spune la plecare

decât lozinca lui Fănuş cel mare:        

Nenorociţilor, se rupe şnurul,

„La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”

                                               Adrian Păunescu.     

 

 

CUM DISTRUGI ŞI VINZI O ŢARĂ ÎN 20 DE ANI

 

Îmi amintesc, copil fiind, la şcoală ne învăţau să fim mândri că al nostru drag popor nu a fost un popor de cotropitori. Atunci mă chinuia o mândrie copilărească, specifică fiinţei inocente uşor influenţabilă.

Acum, la maturitate, nu pot spune că situaţia este la fel: nu mai am acea mândrie din copilărie, ci un necaz chinuitor; asta pentru că am observat un lucru- cotropitorii (acei războinici de ieri) sunt invadatorii economici de azi, iar aceştia au un standard de viaţă pe care noi îl invidiem; imperiile lor teritoriale de altă dată sunt imperiile economice de azi- asupriţii sunt aceiaşi, adică noi- cu acelaşi trai amărât, iar din când în când mai primim o ciosvârtă să ne astâmpărăm o posibilă sete de revoltă!

Sincer, nu pot să-i condamn pe aceşti invadatori, cred că e în natura biologică a oamenilor să fie împărţiţi precum celelalte vieţuitoare, în prădători şi rumegători.

Nu-mi place să constat faptul că, întradevăr, avem comportamentul rumegătoarelor: speriaţi şi dezbinaţi. Urăsc şcoala pentru faptul că m-a învăţat să fiu mândru de statutul meu de necotropitor, urăsc şcoala pentru că mi-a impus statutul de rumegător, dându-mi drept exemplu înţelepciunea ciobanului mioritic; sincer, omul ăsta, ciobanul mioritic, trebuie dat ca exemplu negativ în şcoli, cum e posibil să ştii că unii vin să te omoare pentru a te tâlhări iar tu să te apuci să faci ordine în gospodărie, ca după episodul morţii gospodăria să fie ordonată? Să aibă ăia ce să fure mai bine? Preferam să ştiu că ciobanul mioritic le-a luat-o ălora înainte trimiţându-i el pe ei in mormânt (parcă unul din principiile româneşti spune că paza bună trece primejdia rea).

Vă amintiţi episodul din anii ’90, când unii dintre ai noştri strigau „nu ne vindem ţara !”? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: „ai dom’le că n-are cum să se întâmple aşa ceva” (românul în blândeţea lui  nu concepe că omul este predispus răului).

Iată că după  douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă: „Pe 10 octombrie 2007, la trei luni după ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: Israel cumpără România!” Vom spune: ei, şi ce dacă ne-au cumpărat! Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru ci spre al lor. Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de dolari!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat, adică suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi! Ce pot să spun despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat?: bravo lor – ruşine nouă!

Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potentialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală – asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc mai şi râd de noi).

Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede şi a se menţine la Putere. Puterea a însemnat în schimb vânzarea bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a raportat în kneset (parlamentul israelian) că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei.

Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toţi.  Să nu vă închipuiţi că băieţii ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet şi cu răbdare.

Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe teritoriul României se acţionează, astfel:

– în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

– crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;

– îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;

– distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;

– disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă, etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!

Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere, că deh, popor, conducătorii cinstiţi se pare că nu îţi plac şi-ţi tai singur crenguţa de sub picioare.

În lipsa unităţii sociale nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:

Te rugăm pe Tine, Prea Deşteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea Descurcăreaţă Franţă (etc. că sunteţi mulţi) Fie-vă milă, o Vouă Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare dar şi nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom şi păcat să nu tragă un pui de somn – noi v-am dat vouă această Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne culegeţi şi nouă roadele!

 

 

Aceste mesaj nu este îndreptat împotriva vreunui popor pomenit în aceste rânduri, ci dimpotivă, e o admiraţie pentru capacitatea altor popoare de a străluci prin bogăţiile altora!

 

Publicat în Lumea in care traim | 3 comentarii

Doar o parodie

Fantezia originala o gasiti aici.

http://fantezii.com/c/povestiri/fantezii-cu-tineri-fete-baieti/fantezie-7273-fantezia-mea.php

Ne dam intalnire eu si L (prietenul meu ) intr-un loc anume. Ajungem la locul stabilit de noi. L imi spune:“Ai chef sa vii la mine sa ne futem?“ Eu ii raspund: “Desigur, de ce crezi ca azi toata ziua mi-am facut manichiura pedichiura si pizduchiura? Doar ca pe drum spre tine, ma tot intrebam de ce imi dai intalnire la dracu in praznic ca sa ma chemi la futut acasa la tine. Nu era mai simplu sa ma inviti direct in patul tau? Ma rog, sper ca timiditatea ta se rezuma doar la invitatie si ca nu o sa trebuiasca sa-ti scot pula cu forta din nadragi.“ Ne indreptam spre locul locuibil in care locuiesti tu. Ajungem in casa ta locuibila in care locuiesti. Ne facem comod (NS:“Ne facem comod” este o expresie elevata derivata din cuvantul Comozeala) pe cat posibil, adica ne descaltam si ne mirosim ciorapii ca sa ne asiguram ca nu o sa ne epilam reciproc parul din nas, dupa care ne indreptam spre camera ta.

Intuitia mea feminina imi spune ca acel obiect mare care troneaza in mijlocul unui dormitor, nu poate sa fie decat un pat. L imi spune sa ma fac comod. Ce dracu are asta de imi tot spune sa ma fac comod? Asta e ghey in pula mea si ma confunda cu un tip! Na ca o iau si eu razna acum si ma dotez cu pula desi nu am …eu caut doar asa ceva. Sper sa am parte cat mai repede de una in leasing. Eu ma conformez si in urmatoarea clipa Eu ma asez pe pat in sezut(NS: Sezut este o forma elevata derivata din cur). L urmandu-ma si el si asezandu-se si el langa mine tot in cur, pardon, in sezut. Acum, daca tot suntem unul langa altul intr-un pat asezati in cu.., pardon in sezut, ne sarutam ce dracu sa facem mai bun? Buzele noastre s-au intalnit si limbile noastre s-au contopit si incolacit jucandu-se cu o repeziciune comparabila doar cu cea a serpilor in calduri.

 Nu mai puteam de dorinta. Eu! Tu… stie-te pula si sincer sa fiu nici nu ma prea interesa. Ma simteam asa de bine in patul lui si asa de placut era sa ii simt caldura trupului lui. Si apoi urmand ca si L sa se intinda in pat langa mine. Terminati la dracu si nu ma intrebati cum de ii simteam caldura trupului daca el abia urma sa vina in pat, ´ti-ai dreaq de carcotasi, mie imi sta mintea la pula acum nu la coerenta in naratiune. Ma rog.. sa continuam. Eu incep sa ard de dorinta si reusesc cu ultimele puteri sa il impiedic sa cheme pompierii. Ii soptesc inflacarata ca focul care ma arde pe mine, poate fi stins doar de “L“ ala mic din chilotii lui. Ca sa elimin orice motiv de confuzie eu incep sa te mangai pe eL si se pare ca tie iti place. Ai soptit in acele clipe cateva cuvinte memorabile pe care nu o sa le pot uita niciodata: ”Da ce placut este ! Imi place!” Nu am vrut sa raman nici eu mai prejos si ti-am replicat la fel de romantic: “Ma bucur ca iti place!”

Il apuc usor cu o palma (sic!) si il bag in gura mea (accentuez ca in a mea, ca sa astup gurile rele care imi urmaresc fiecare intorsatura de condei) Simt ca deja iti pulseaza penisul tau in gura mea, il strang usor cu dintii si imi arunc ochii pe ceas ca sa iti numar pulsatiile pe minut. Asa te am sub control sa nu pulsezi prea tare si sa faci infarct inainte sa apuci sa ma futi macar. Cand nu pulsezi prea tare, o sug, cum simt ca e rost de infarct ma marginesc la lins. Ma opresc la capul penisului si il ling si il tot ling si iar il ling .. pana in sfarsit te simti si tu si incepi sa ma mangai pe sani si instantaneu te apropii cu gura de unul din sani in timp ce eu ti-o ling. Cum se poate lua un san in gura in timp ce eu sug pula, pardon penisul, nu va spun ciufutilor, va las sa va puneti singuri creierii pe moate. Eu deja incep sa ma excit si tu ginesti ca sunt dusa cu pluta, asa ca profiti si imi vari un deget in pasarica si simt ca iti place. Drept dovada, nu peste mult timp imi mai introduci inca un deget. Incep sa gem de placere:”Ahhh! Daaa!” Datorita excitatiei dusa la paroxism, in momentul cand degetele tale rataceau in pasarica mea am avut o flatulenta vaginala care a generat un fluierat duios ca de ciocarlie. Nu mai rezist si incep sa iti spun cu o dorinta nemaipomenita: ”Mai pula, ce crezi ca eu am venit la tine sa-ti fluier din pizda?”

Tie nu iti mai trebuie mult si pricepi ce vreau sa iti spun. Te cateri pe mine si incepi sa ma penetrezi si eu imi desfac picioarele in spagat ca sa ti-o simt cat mai adanc. ”Mai repede, mai repede! Nu te opri” iti spuneam. Si tu ma penetrai cu o rapiditate care ma luase si pe mine prin surprinde-re. Am fost asa de surpin-sa incat am ramas cu o fobi-e sa pun crati-me pe unde mi se na-za-re si sa depan o naratiune la persoana intai, la a doua, la a treia, la a patra, a cincea a zecea  sau dracu stie  la ce persoane mai sunt in stare sa inventez .

 Nu a trebuit prea mult timp si pe mine ma strabatuse un orgasm puternic pe care il simtisem in tot corpul si prin fiecare por la pulii tale, sau pielii mele … Pielea mea , las´c-o lamurim in VA URMA !

Publicat în Umor | 2 comentarii